niciodată nu dăm cui trebuie din dragostea noastră
se risipeste mulțimea aceasta de sunete absolute
departele se măsoară în toate numele
trecutul e doar oglindă circulară dar tu știi că
eu nu scriu despre oglinzi pentru că eu sunt
încrucișarea numerelor tale prime în
telurice semne de ceață și
mă privesc doar în poemele tale
azi nimicul nu mai e cenușiu lăsăm în urmă nuanțele
pentru alte beautiful dawns & la vita e bella
ieri trebuia să te iau de mână
în aceleași sensuri focalizate pe linia subțire a lunii
am fi avut pisicile noastre verzi ne-ar fi așteptat
la ușă în seri fără semne iar eu
nu aș fi lipsit niciodată din ceasul tău
cu o oră în minus
acum altcineva ne despică apele în fiecare
seară la ora bastiliei poartă în mâini
același rucsac transparent în care amintirile
sunt lipite pe ultima pagină a caietului
abțibilduri de inimă și nimic altceva
un cui deasupra pentru a ne agăța umbrele
Comentarii
Sapphire -
Alma... am senzația că începi să scrii tu de undeva de pe la versul al patrulea încolo. Și nu cred că e vorba despre căderea lui Alice în vizuină, dacă înțelegi ce vreau să spun :-) Plăcut "am fi avut pisicile noastre verzi ne-ar fi așteptat la ușă în seri fără semne iar eu nu aș fi lipsit niciodată din ceasul tău cu o oră în minus", deși atât de transparent... Dar pe mine m-a prins, am alunecat de fapt... și cuiul acela de mare efect. Și mie îmi place să mă folosesc des de obiectul acesta de decor.
alma -
Sapphire, zic și eu precum... younger sister, "m-ai prins" cu versul al patrulea. :) Unele texte sunt în așa fel construite că nu prea mai ai ce să le faci. Accentul pe "umbrele" e la alegerea cititorului. :) Mulțumesc pentru comentariu.
francisc -
un poem despre trecutele iubirii. de regasire, in fata crucii celuilalt. a secundei. azi, nimicul din nimic creste. pe cealalta față. cealalta...
alma -
Francisc, da, poate. Eu le consider perisabile și contextuale. Nu aduc nimic nou. Sper să nu mi se întâmple prea des. Nici mie nu îmi place.