câteva zile am simţit un miros dulceag
greu
aducând vag a stârv avea o anumită savoare de apă
de colonie ieftină pe o cămaşă asudată
ştiam că era acolo şi că putrezea în linişte
pios i-am şezut alături
pe pat uneori

deasupra i-am citit versete din ecclesiast
din cântări
din deuteronom psalmii

murmuram miezonoptic – şi tot nu mă-nduplecam să-l scot

o vreme a rămas ca o plantă
singur
fără lumină s-a făcut mai mic
de mic i se-mpuţinase carnea
pe oscioare mă gândeam rar
el devenise aproape amintire
mirosul se risipea

ferestrele îl încăpeau şi-i dădeau drumul afară – în ziua în care l-am scos

sub fotoliu nu rămăsese din el mare lucru
de privit pe pătura groasă
o grămăjoară de oase
niciun petic de blană
nimic
să aducă a cel ce alerga uneori pe sub birou şi-mi rodea

creioanele
cablurile
cărţile

până la urmă l-a afectat meniul – aşa cred