Ela -
la ora trei se împart lucrurile
peste marginea dreaptă a claviculei tale
ieri nu bănuiam întâmplarea dintre apele verzi
treceam cu privirea lent
căutându-te între mătasea adâncului și
solzii peștilor oranj
încruntarea ta lăsa urme pe catarg
la înălțimea gândului
îndreptam nervurile palmelor
spre linia transparentă a zilei
tresărea pe coapsă un fluture
era senzația alunecării tale prin valuri
fără întoarcere
Poezie:
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
Interesant, a doua poezie (consecutivă) în care trupul e un fel de graniță. Mic poem de atmosferă, ca și "Penumbră...", aceeași serie. Fiecare strofă are câte o imagine frapantă, de intimitate, care însă e proiectată înspre universul exterior prin asocieri metaforice. Asta până la "strofa" a patra, unde simțirea interioară e însăși metafora (coapsa tresărea 'ca' un fluture). De fapt, aceste două ultime poezii ale Elei nu trebuie analizate, te așezi doar, liniștit, în interiorul atmosferei lor ca să le savurezi...
francisc -
observasem si eu seria....penumbrelor. in aceasi nota, cu aceleasi senzatii. tristetea face bine poetului....
Ela -
Calin, in timp ce aici atmosfera e de penumra, intr-o liniste netulburata, realul vine si imi ia posibilitatea de a scrie mai mult, voi reveni cu raspunsuri si comentarii la alte texte atunci cind computerul meu imi va permite. Multumesc, ma bucura mult cind un cititor de valoare imi simte trecerea prin toate luminile si umbrele. Dorin, tristetea intr-o masura buna, da. Cit permite creatia. Multam pentru apreciere. Sper sa pot mentine flacara.
Virgil -
doar doua sectiuni imi atrag atentia: "încruntarea ta lăsa urme pe catarg la înălțimea gândului" si "tresărea pe coapsă un fluture era senzația alunecării tale prin valuri fără întoarcere"
Ela -
multam, e faina trecerea ta acum si aici. fiindca in raspunsul meu la textul anterior iti spuneam ca mi-ar fi placut sa iti stiu parerea pe un text pe care il consideri mai bun. si, da, ai desprins imaginile care au o anume frumusete poetica greu definibila.