nicodem -
- vis -
îmi spălam trupul în râu
şi râul s-a oprit
peştii
electrocutaţi de atingerea mută
n-au ştiut să-mi răspundă care li-e mama
auzeam cum din mine
lumea intra în albia scundă
într-un botez al renaşterii
oamenii deveneau aminoacizii altei reacţii
altui big-bang
în cuibul de sub linia apei
picotind ţipătul naşterii
voci crude voci de toate nuanțele
puneau stăpânire pe cărţile visului
catalogându-le vârsta
reţineam cifra şase
un ceas a ieşit din gura pământului
şi timpul s-a scurs în pahare
au băut spiritele ierbii până când pielea lor
mirosea a tămâie
din plămânii mei se porneau furtuni
cu fulgere împletite în snopi
mă plouam peste mugurii viitorului
înecându-le dâra
pe râu trupul meu devenise mausoleu
cu toate numele peştilor
Poezie:
Comentarii
Ah,
Oriana -
Ah, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri:
"au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie"
"în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele"
"trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
ok,
nicodem -
ok, Luminita, sint onorat de prezenta si atentie. penita o iau si o asez in biblioteca.
versul 4 ramane asa cum este din cauza muzicalitatii. in haosul produs in urma electrocutarii, pestii sint dezorientati, neputand sa-si recunoasca mama. "care li-e mama" e mai unduios spus decat cine le e mama. parerea mea. dar cu siguranta, in trecerea timpului si inaintea asezarii textelor mele intr-un viitor volum voi reveni asupra lui (lor) cu schimbarile de rigoare.