Înger singur

imaginea utilizatorului Madim

m-am visat într-o noapte înger
aveam un punct albastru pe o aripă
am încercat să țin în viață o floare de lotus
tremuram în lumina stropului de rouă
deschideam inimi. închideam ferestrele îndrăgostiților
diminețile mă jucam cu luceferi pereche
îmi spălam ochii cu apele ploilor

m-am visat înger singur
ceva a tresărit în mine ca o coardă
în noaptea aceea nici un poet
nu scria despre îngeri
auzeam o singură rugăciune de seară
am alunecat spre inima caldă a pământului
un copil de apă m-a luat în brațele lui
am fost înger singur până la sânge

Comentarii

Te regăsesc cu bucurie și prin cele străinătățuri. Îngerul a cărui aripi le desfășori pare să aibă în întregime aripile albastre, un semn al diafanului și chiar al însingurării meditative. Căderea lui e una blândă, prin toate elementele pe care le desfășori în surprinderea acestei planări, de la flori de lotus și stropi de rouă la luceferi și apele ploilor. Un zbor prin spații oarecum luxuriante, cu o finalitate care îl individualizează. Ești un înger.

Eu nu văd firul poeziei, ci doar o înșiruire de imagini. Nefiind imagini plastice măcar, sunt discontinui. Lasă înger numai în titlu, în poezie îl ai de patru ori. Muuuult prea mult.

Adim, mulțumesc de trecere, este o bucurie să te întâlnesc și aici. într-o zi o să scriu povestea acestui înger. Cailean, am înțeles părerea ta. mulțumesc pentru părere. este chiar așa mult de 4 ori?

Un poem se scrie cu grijă. Nu orice alăturare de cuvinte înseamnă poezie. Așa nu: "lumina stropului de rouă", "luceferi pereche", "inima caldă a pământului". "în noaptea aceea nici un poet nu scria despre îngeri auzeam o singură rugăciune de seară". e noapte sau seară? Spre final nu e chiar rău. Mai ai mult de lucru pe texte. Succes.