Poate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?

Mulțumesc de clarificare, suna destul de ciudat expresia (sună și-acum, de fapt), dar voi știți mai bine. Nu detaliile personale interesează aici, dar să nu creadă careva că facem vreo cântare aici :D. Eu consider că, pentru a te lăsa "prins" de o poezie, dacă este poezie, nu este neaparat nevoie de indicații de regie (sau, dacă este, scrie-le! cu asta nu am nimic împotriva), și, cu atât mai puțin, nu ai nevoie să fi trecut neparat prin experiențe similare. Tu, ca poet, trebuie să ma ridici din scaunul meu din fața calculatorului și să mă porți acolo unde vrei tu. Să ma faci să văd, să cunosc, sau să-mi creezi iluzia că am cunoscut ceea ce vrei să transmiți. Sau, și mai și, să mă faci să caut eu. Dacă te bazezi doar pe cei care au trăit / văzut același lucru, îngustezi mult sfera cititorilor. Tocmai de aceea am și spus de versul "Canaletto negociază mări desuete". Nu am fost și nu știu, dar aici ai creat magia. Pe această linie, poate, ar trebui să mergi. Restul nu are susținere poetică sau cade în banal tocmai din acest motiv. Poate mă repet, dar cred că nu e suficient să ai o idee bună și metafore pentru o poezie. Am înțeles ideea, dar e ca și cum cineva mi-ar spune "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." și eu aș spune, wow, nu-i rea deloc ideea... dar prin asta nu m-a emoționat cu nimic. Iarăși, nu-i nevoie să-mi sugerezi delicat că poetul are libertatea de a se folosi cum dorește de cuvânt, poți fi în ce perioadă vrei tu, și fiecare se manifestă poetic diferit, doar că eu am considerat potrivit să-ți spun cum se vede din afară. Cât de utile sau in- sunt remarcile mele, tu vei aprecia.

mai degraba perioada roz-bonbon

dpv al dirijorului. sper sa nu mai fie nevoie de repetitii

esti prea desteapta ptr. mine. tu vezi lumea cunosti people, ai texte remarcabile, cunosti limbi, ai tupeu poetic, pictezi, poate si canti, sculptezi ...no? pb e ca scrii slab

din acest motiv facem pauze

am o senzatie ca ma etichetati intr-un fel anume.