nu-i nimic că n-am să mai văd locul acela, pomii mâncaţi de omizi
apa neagră în care ne scufundam şi unul se prefăcea mort
femeile cu ceafa arsă de soare, cazanele cu scoici prin fumul cărora treceau aplecate
dar cum se face, cum
că o pasăre nu vede geamul
se izbeşte şi te duci să o iei
şi eşti singurul nebun care o duce în mână
şi ce legătură ar putea avea cu pieptul frânt
am vazut copii alergând printre cearceafuri întinse la soare
e atât de simplu, fiecare obiect are fântâna lui
din care nu mai scapi vreodată
doar oamenii aruncă animalele moarte
soarele orbea în mijlocul drumului
trecea aruncând cu monede şi noi toţi ne târam
mâine era doar ziua care nu mai era duminică
parcă lăsa o dâră de sânge şi ne tot miram
că nu se ia cu nimic
oglinda sprijinită de nuc
cerul tăiat de o barză şi turla
înclinată cumva la fel
Comentarii
- atmsoferă -
a.a.a. -
Un text care evocă inocenţa de pe poziţie subiectivă. Atmosferă, sensibilitate, tact, talent - aşa cum ne-ai obişnuit.
- revenire -
a.a.a. -
Şi nu orice tip de inocenţă, ci inocenţa care creeaza, de unde şi titlul.
adrian
caminante -
am oscilat mult daca sa las titlul, parea rupt din alta "istorie" chiar daca legatura cu poezia e acolo.
aici am doua tristeti: una, ca nu mai regasesc inocenta aceea, pot doar incerca reconstructii, si doi, ca desi viata insasi ma intereseaza mai putin, sunt (in sila) prea ocupata sa traiesc ca sa mai intru in zona aia aproape statica a poeziei - imi lipsteste cumva alunecarea de zile intregi. nu scrisul.
apreciez ca mai treci. poate fi un fir de nisip, dar m-am agatat de el.
poezia chiar conteaza mai putin.
necesarum est
margas -
Întotdeauna m-am nedumerit apropos de explicațiile autorului de genul 'viața mă interesează mai puțin' sunt (paranteză în silă) prea ocupată să, 'îmi lipsteste (hm) alunecarea de zile întregi'... poemul este unul absolut previzibil, da capo al fine, nu e rău, să fim bine înțeleși, dar, banalizează la greu. Din poeții sud-americani adunați la grămadă facem o masă de seară pentru câțiva trepăduși ușor impresionabili.
Poemul este încărcat de clișee și lipsit de trăire, printre versuri simt mereu un miros decrepit.
Și chiar nu înțeleg de ce clovnii trebuie să fie clowni... și de ce 'nu se ia' trebuie să fie 'nu se ia cu o cârpă'.
Poate cârpa e de vină? Poate s-ar lua cu o lavetă... sau cu un scotch brite...
margas
caminante -
comentariul tau imi aminteste de regurgitare. am vazut de curand "How to train your dragon", e absolut impresionant cum dragutul animal (ei na, dragon e prea mult aici!) scuipa jumatate de peste si vrea sa-l imparta. la asa ceva n-as putea raspunde, n-as sti cum. deci nu, multumesc.:o)
probabil ca daca exprimarea ar fi fost ok, as fi fost chiar de acord cu tine.
~
caminante -
pentru ca a avut si o critica pertinenta, am facut cateva modificari. evident, ramane banala si decrepita, dar altfel. scuze editorilor daca am incalcat vreun regulament schimband titlul. sper ca nu, n-am avut vreme sa verific.
suntem progresiști or what?
margas -
Frumos cizelat... mai sunt vreo doi trei de 'că' în plus, niciodată nu am înțeles oamenii-poeți care folosesc această jumătate de cacofonie pentru a lega, explica... de ce trebui să legăm ceva în poezie? Nu ar trebui ca (sic!), dimpotrivă, să 'sublimăm', lăsând lectura liberă? Îți spun și ție Cristina ce am spus multora aici pe site, inclusiv lui Virgil, cel mai ortoepic dintre poeți... degeaba desigur că nu o fi el ăla să mă asculte pe mine, neica nobody, dar mă bucur că tu, iată, ai această atitudine pozitivă... și cred că noi cu toții avem de câștigat din asta.
Spor și inspirație!
~
caminante -
era vorba de alta critica. imi pare rau ca te dezamagesc, nu-s progresista. nici nu stiu ce-i aia. :o)
sorry ca nu iau in serios "luptele", e un fel de-a da de lucru femeii de serviciu la sters podele, nimic mai mult.
in ultimul comentariu mi-ai fost simpatica.
spor mult si tie.