diminețile tale au gust de pâine prăjită.
mirosul de lămâie verde îți intră în piele
bei ceaiul și repeți în gând ce spuneau înțelepții despre iubire
într-un strop de tăcere asculți bătăile inimii
te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală
că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă
desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri
chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă
pe biroul tău a rămas scrisă povestea pescarilor
ai vrea să deschizi fereastra să uiți de furia valului
știi că viața merge înainte și fără să te miști
te întrebi cine tulbură apa în adâncuri
și ce sentiment poate îngropa așteptarea
nu îți va răspunde nici un prieten
despre plânsul din valuri și trestia gânditoare
știm numai noi
eu mai știu că iubirea este un labirint foarte îngust
cu mult pietriș ce poate rupe trupurile în două
Comentarii
alma -
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
Hanny -
Mie poezia ta-mi vorbeste de iubire si brate calde-n dimineata rece, de indoieli si de sfisieri , de pietrisul in care-ti zgirii sufletul si-apoi de iar drumul drept fierbine-al omului spre dragoste si dinspre ea. Cum e scrisa putin imi pasa si daca ai pierdut o virgula e treaba ta, eu insa, ma duc la treburile mele c-un miros de lamiie-n plete si-un gust de piine prajita care-o sa-mi tina de bine toata ziua. h
vladimir -
Mi-a placut atmosfera de reverie care este fericit sugerata in aceasta poezie... cred ca asta a fost de fapt miza textului si de aceea aceasta aproape neverosimila insingurare (poate ca "Insingurare" ar merge ca titlu si astfel eviti sa devii explicita la final) mi se pare plina de farmec... textul acesta nu se vrea coerent, este doar o poza de suflet, o panza care flutura... poate fi un stindard al unei armii invinse sau o simpla esarfa ce acopera gatul unei femei frumoase ghemuita de prea mult frig. As schimba finalul Madim, e prea moale... uite o posibila sugestie: te întrebi cine tulbură apa în adâncuri daca iubirea mai poate îngropa așteptarea in labirintul îngust dintre valuri
Călin Sămărghiţan -
Dacă diminețile tale sunt atât de grele, aș vrea să plâng cu tine în seară. Mi-am notat și eu pe birou cum "desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri". Imaginea de aici e cuceritoare. Mult prea atente pentru o dimineață, privirea și gândul autoarei trimit sugestiv spre labirintul anunțat în titlu. E un labirint grav și apăsător, complicat dar totodată dulce și plin de semnificații. Imaginile se leagă armonic: dimineață - pâine prăjită - lămâie - ceai. Ce bine că lipsește cafeaua, ar fi fost banal. Până aici totul e pașnic și liniștit. Dar conștiința începe să sape după sensuri: "gândești", "înțelepciune bolnavă" (tragic pentru un gând de dimineață), și apoi... începi să "desfaci încet culoarea viloet a mâinilor în fire subțiri" și de aici totul se complică: te războiești cu "țesătura feței de masă", biroul mâzgălit, fereastra și valul, ape adânci, "așteptare îngropată", nici un prieten, trestia, toată tensiunea crește apoteotic spre un final zdrobitor, aproape de o dimineață de conștient coșmar, când, în tot labirintul iubirii, poate însuși trupul se rupe în două. E drept, s-a spus și mai sus, că poți să mai renunți la câteva cuvinte. Fac câteva sugestii: - vers 4: "în căderea tăcerii asculți sângele în tâmple" - vers 7: "desfaci încet violetul mâinilor în fire subțiri", dar te rog nu modifica după sugestia mea, ca să nu mor de tot. - în fiecare vers ai cel puțin un verb (mult prea mult după mine), cu excepția celui de-al patrulea vers de la sfârșit, unde adăugând verbul doar în versul următor, creezi un efect plăcut. Încearcă să renunți la cât mai multe verbe și înlocuiește-le cu stările acelor momente. O să fi surprinsă de efect.
Virgil -
și mie mi-a plăcut textul deși poate mi-ar place și mai mult dacă ar fi mai eliptic, banuiesc însă că acesta este stilul autoarei
Madim -
mulțumesc pentru păreri și sugestii, îmi sunt de ajutor. îmi pare rău că timpul nu îmi perimte să răspund la fiecare în parte. vă mulțumesc. vă aștept și la alte poeme. Madim
Virgil -
Atenție la atenție. Îmi permit să fac o observație unui comentator. Alma, atenție la "atenție". Deocamdată ești totuși un simplu autor aici pe site. Comentariile și mustrările astea "ex catedra" oricît de justificate ar părea poartă cu sine o atitudine care nu îmi place absolut de loc și nu va fi tolerată pe Hermeneia. Aici nu sîntem profesori și elevi, chiar dacă tu sau alții poate uitați chestia asta. Aici sîntem colegi iar comportamnetul tău, repet chiar dacă o fi justificat în mintea ta, nu este deloc colegial. Îți atrag eu de data asta atenția foarte serios asupra limbajului și pentru că nu e prima dată. Am încrederea că îți vei reveni, vei începe să te autocontrolezi și vei vei dori să trăiești într-o comunitate civilizată. Este posibil ca pînă acum să fi făcut parte dintr-o comunitate în care astfel de abuzuri ale unora care prin poziție sau prin autoimpresie erau permise. Ei bine Hermeneia nu este așa ceva. Aici ne criticăm textele, ne sfătuim, ne apreciem, ne analiză scriitura, putem chiar să o facem harcea parcea DAR AICI NU NE TRAGEM DE URECHI. Chestia asta o fi permisă în altă parte dar nu aici. Repet, sper să fi recepționat corect mesajul meu și tu și oricine vrea să îmi fie coleg pe aici. What I didn't say. Ca de obicei există româneasca posibilitate ca să se citească ce nu scrie sau să se pună cuvinte în gura omului. Nu am spus că textul lui Madim e bun (de fapt nici nu l-am citit pentru că nu am vrut să o fac), nu am vrut să îi iau cavalerește apărarea lui Madim, nu am vrut să o înfrunt pe Alma, nu am spus că Madim nu ar trebui să fie mai atentă cu ce postează (la urma urmei e vorba de prestigiul ei ca autor). Nimic din toate acestea. Ci ceea ce am vrut să spun am spus mai sus. Ca și proprietar al acestui site mă interesează ca oamenii care se gîndesc să se înscrie aici să fie relaxați și convinși că vor fi tratați cu respect. Vreau să mai precizez ceva. Ca să nu fiu acuzat de inconsecvență. Acum ceva vreme într-un aparent conflict între Vladimir și Daniel Bratu am luat oarecum partea criticului și nu a criticatului. Motivul a fost faptul că în acea situație în ciuda aparențelor și la o citire atentă nu a existat atac la persoană și nici măcar intenție. Sper să fi clarificat aceste lucruri și să fi potolit moara de bîrfe. Un conflict este un lucru extraordinar dacă odată ce ieși din el înveți ceva. Sper ca fiecare dintre noi să fi învățat ceva și să continuăm să avem curajul să scriem și să criticăm
alma -
Îmi pare rău că tonul cuvintelor mele a fost înțeles greșit. Expresia "atenție la" este des întâlnită în critica literară. Am citit un anunț la Info despre îndemnul de a posta comentarii cât mai obiective, critice, constructive și pertinente. A comenta un text înseamnă a-l diseca semantic, lingvistic, a căuta sensurile poetice, dar și inadvertențele frazei și ale imaginilor. Asta am încercat să fac în comentariul meu anterior și nimic altceva. M-am înscris pe Hermeneia pentru că am crezut că aici este luată în considerație critica obiectivă și reală pe text și că pot face asta. Și încă mai cred. Apreciez recomandările proprietarului site-ului și voi ține cont de ele pe viitor.