sau când cineva învață pe cineva să meargă
și e foarte mic și încă nu se zărește înăuntru
cum își va depărta un picior
apoi celălalt și tot așa trupul lui va lua naștere
fragmente pe rând se vor desprinde
iar eu voi sta pe o margine și voi ști
că asta
nu o să mi se întâmple
niciodată
Poezie:
Comentarii
francisc -
mi-a placut mult versul al doilea. un discurs voit eliptic unde se arata ca invatarea mersului, asa cum se vrea, socratic, implica o siguranta si o fragilitate. sau poate nu va fi intamplare si nasti mereu versuri care invata sa mearga singure. si asta doare.
Imparateasa -
francisc, poezia asta a pornit de la o imagine veche de un an cu care nu stiam ce sa fac, dar m-a impresionat tare.. eram in parc si priveam cu niste parinti isi invatau copilasul sa mearga. mama lua acest lucru firesc. tatal era atat de implicat incat mi-a dat impresia ca voia sa-si dea picioarele lui in schimb. a fost frumos. te mai astept prin paginile mele cat se vede inauntru.