Djamal -
Lui Falak
Se aude primul foșnet
pleoapele abia se dezlipesc
crengile de măslini proaspăt înverzite
se clatină în retinele ei
iar trupul fraged se zbate-n mâinile destinului
printre frunzișuri
se strecoară razele adăpându-se
din apele sufletului său
stoluri de porumbei
vestesc nașterea ei
nașterea unui cosmos.
Poezie:
Comentarii
Aranca -
e foarte delicata aceasta dedicatie lui Falak. ma surprinde placut modul in care descrii, utilizind simbolurile frunzisurilor si crengilor maslinilor, aceasta nastere ca un fosnet, luminata de razele ce se adapa "din apele sufletului sau". o mica parere personala: cind se recita poezia, finalul e usor compromis de "unui univers". e aproape un fel de bilba, cum se spune. ideea e frumoasa, merita sa o reformulezi putin.
Djamal -
Mulțumesc pentru comentariu și apreciere. Te mai aștept