cămașa țesută
de păianjenii nopților albe
Luna îmi face cu ochiul întind umbrei
fără umbră drept armă sărutul
se zbat în mine gânduri infirme
coșmarul creionului rupt
deasupra gurii silabisite
cuvinte de dragoste
îți acopăr imaginea
cu pielea mea un perete
abrupt
universul întreg
se încovoaie sub praful stelar
al unui timp tras prin țigară
îmi beau cafeaua
cu noapte
Poezie:
Comentarii
Aranca -
ai imagini deosebite in poem ca de ex "Luna îmi face cu ochiul întind umbrei fără umbră drept armă sărutul" nu imi suna bine "al unui timp tras prin țigară" in contextul discursului poetic ar merita sa intitulezi poemul chiar "cafea cu noapte"... cred ca e un poem asupra caruia merita sa mai revii putin: orice diamant slefuit are alte lumini.
lucian -
cred, ca și Aranca, ca titlul propus de ea, este unul potrivit, deși văd că deja te-ai conformat.
yester -
...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!