în casa mea de la țară pe colina împădurită
unde n-au pătruns calea ferată șoseaua și oamenii sunt ciudați
unde radioul nu cântă fiindcă sunt paraziți de la reșoul electric
unde televizorul are imaginea proastă și îl închid
fiindcă undele ricoșează
în casa mea de la țară în afara oricărei ordini bine organizate
înăuntrul ordinii cosmice care își trimite raza din când în când
în liniștea magistrală care lasă să se vadă doar meningele lucrurilor
prieten cu poștașul pe care îl rog să nu-mi aducă ziarele
prieten cu castraveții care se aud cum cresc noapte de noapte
prieten cu câinele meu zarathustra
care a învățat să pronunțe cuvinte
ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine
privind micile fructe sălbatice care se coc fără să asculte telejurnalul de seară
mâncând te miri ce dormind te miri ce primind scrisori pentru că sunt demodate
primind în piept grindina de lumină pe care pentru prima dată o simt
lăsând aerul să-mi ardă traheea ca un jet necruțător de alice
scriind cele mai stranii poeme pentru că tot nu le citește nimeni
uitând viclenia orașului care întruna mă dădăcește
rămân aici vă rog să nu mai intrebați niciodată de mine.
Comentarii
Aranca -
e atit de bine descrisa aceasta casa de la tara..., incit aproape o vizualizez, se materializeaza treptat, cu toata atmosfera, nostalgia: "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine privind micile fructe sălbatice care se coc fără să asculte telejurnalul de seară mâncând te miri ce dormind te miri ce primind scrisori pentru că sunt demodate primind în piept grindina de lumină pe care pentru prima dată o simt lăsând aerul să-mi ardă traheea ca un jet necruțător de alice scriind cele mai stranii poeme pentru că tot nu le citește nimeni" finalul e superb dar imposibil. prietenii stiu de ce. Toate cele bune!
citadinul -
Marina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
Aranca -
Mircea Florin Sandru, sint convinsa ca aceasta casa de pe colina exista si in realitate, prea frumos si veridic ai descris-o. si cu toata sinceritatea iti spun ca te invidiez pentru ea. asa ca accept cu mare placere invitatia la revelionul imaginar. La multi ani!
francisc -
poezia ca refugiu, o mica infricosare in fata cotidianeitatii si o delimitare a discursului poetic de logica faptului stiut si coercitiv. sau altfel spus, cuvantul e un caine care vorbeste.
lucian -
un autor a cărui vuziune despre lume este clar exprimată în fiecare vers. un poet lucid, atât de lucid încât s-ar întoarce în umbra din care a fost creat, umbră ce pretutindenea îl urmărește. dovadă în acest sens este acest poem.
citadinul -
Dorin Cozan, ați reușit printr-o singura frază să surprindeți toate sensurile poemului. talentul dvs. poetic e dublat, din cate vad, de o foarte buna percepție critică. vă mulțumesc pentru "trecere". la mulți ani!
citadinul -
Domnule Mircea Nincu, aprecierile dumneavoastra par flatante, daca nu ar contine subliminal o doza de ironie. imi reproșati în subtext, dacă îmi dau bine seama, ca as fi putin terre a terre și că nu plonjez mereu în transcendent. nu riscați să mă eveluați pe baza unui singur poem. la mulți ani!
Djamal -
Domnule Mircea, poezia incepe de la "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine..." Cu ocazia sărbătorilor aveți din partea mea o peniță de aur. La mulți ani Mahmoud Djamal