am crescut bunule mă strânge trupul
mi-a rămas mic la mânecile sufletului
uite mi se văd și bucuriile și tristețile
nu e frumos

dimineața când mergem înspre soare
încolonați copiii ceilalți sunt încălțați
mă calcă pe tălpile care-mi răsar albe
din rugăciune afară

hă hă hă uitați bă umblă în sufletul
gol mă rușinez și mă acopăr cu nămol
e cald e moale e bine și nici scuipatul
lor nu se lipește de mine

ce să fac taică-mare de suntem pârliți
îmi zice cu vânt în ochi privind departe
e lumea rea dar mai rea dacă n-ai carte
și nici sufletul rău

și mă învață să trag de piele că se întinde
prin pori mi se revarsă porumbeii-cuvinte
el își astupă urechile să nu audă cu palma
era bine zice când trăia mama

te legăna și când era s-adormi mereu zicea:
nu uita când tu te culci munții dorm pe ape
adânci cu fruntea-n nori