nu spunem tot din simplul fapt ca s-ar goli insusi inefabilul, felia cotidiana de mister. pentru ca exista un loc in noi, acea camera de umbre ce nu se dezvaluie niciodata fara a fi raniti: "nu spunem tot pentru că avem atît de des osînda scrisă pe cruci pe care nu le-am purtat niciodata" nici un om nu e o insula, cum spunea un poem norvegian, dar e perfect adevarat ca: "nu spunem tot pentru că celălalt e atît de departe atît de singur în căușul cuvîntului împreună"...

erată: a) emiterea și receptarea SUNT o alchimie b) scindeaZă

nimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).