Djamal -
Fețe fumurii mă răsfoiesc
șuvițe pale îmi cad peste rădăcini
mă cațăr pe coloana mea și mă ridic deasupra triunchiului
adulmec ploile
ascultând zvâcnirile lor
mângâi coama cerului ce dădea din coadă
nechezând sub palme
pun șeaua peste pielea sa neagră și mătăsoasă
precum noaptea
îl încalec și pornesc în galop pe muchiile cercului.
Poezie:
Comentarii
Aranca -
mă gândeam la aceste închipuite muchii ale cercului (te gândeai la cuadratura cercului, la poziția aparentă a aștrilor sau doar la o metaforă tocită de atâția?) dorite a fi încălecate și tot nu găsesc mesajul final.
Djamal -
Marina, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu. Te mai aștept Cu respect Djamal
Virgil -
eu as modifica cu: "pun șeaua peste pielea lor neagră și mătăsoasă precum noaptea îl încalec și pornesc în galop pe muchiile cerului." si as modifica si titlul ca atare
Djamal -
Virgil iti multumesc de trecere si de sugestie. Te mai astept Djamal
queen margot -
superba asocierea intre cerc și calul pur-sânge arab, ideea de miscare, de viteză, galopul ... mai mult decât atât, om si cal sunt una, devin o sferă, imbătisând plăcerea zborului. tabloul e deosebit. tehnica poetică ireprosabilă, am emotii e prima penita daruita pentru că ma regăsesc in omul-cerc incălecând timpul-cal pentru a tinde spre perfectiune. bravo, domnule djamal mahmoud. narile cititorului vibrează simtind bucuria animalului eliberat in noapte ...deci, penita si succes mai departe
Djamal -
Katya Kelaro, îți mulțumesc de trecere și pentru peniță că semn de apreciere gestul și cuvintele tale m-au emoționat, mă bucur mult pentru că te ai regăsit în versurile mele. Te mai aștept Djamal