Sunt fericit că România nu a reușit să se califice în finala concursului Eurovision 2008, atât de fericit că parcă îmi vine să îl propun pe Marius Moga „cel mai mare român al tuturor timpurilor”, ba chiar cel mai mare român și în comparație cu niscaiva străini. Iată încă o dovadă că românul, atunci când vrea să fie corect și-o ia drept în nas, de aici problema națională cu deviația de sept de nu ne mai recunoaște nimeni, vorba ceea, e vremea să redevenim celebri.

Trăiască preselecțiile din TVR, trăiască organizatorii și mințile luminate care au tăiat anul acesta în carne vie, pentru a face în așa fel ca România să fie reprezentată de mai mulți soliști vocali și totuși nu de un „boys band”, trăiască opinia publică care îi ajută prin ignoranța sa pe impotenți să se creadă o specie nouă și potentă. Mă uit la Dan Manoliu și mă întreb retoric, câtă apă trebuie să mai curgă pe Dâmbovița până să facă publicăcandidatura sa la președinția României, deoarece performanțele sale nu sunt defel de neglijat. Cu aportul opiniei publice, care s-a mulțumit să se vaicarească în toate mediile posibile, Dan Manoliu a reușit să îndepărteze din cursa calificării în finala preselecției la Eurovision 2007 piesa care ar fi putut concura de la egal la egal cu reprezentanții Serbiei, Ucrainei și Rusiei, aducând probabil trofeul în țară și obligând România să organizeze concursul din 2008. Mă întreb dacă nu ar fi util totuși să ne punem câteva întrebări cu privire la implicarea agenturilor străine în această preselecție, pentru a se asigura că România, concurent redutabil, nu își adjudecă organizarea următoarei ediții de Eurovision, fracturând turismul din alte țări în favoarea unui eveniment european ce ar urma să fie găzduit de platoul Coronini.

Europa nu a înțeles că prin prezența trupei TODOMONDO la Eurovision 2007 România a transmis lumii un mesaj de pace și dragoste universală, chiar dacă ambalajul a fost oarecum redus la limita de comprehensiune a cetățeanului fără prea multă școală și oarecum oligofren. În loc să vorbească despre dans sau melancolie, România a venit cu o polcă banală, fără nici un fel de virtuozitate instrumentală adițională, fără nici un fel de instrumentist pe scenă însă, și acest lucru trebuie evidențiat, cu un tezaur uman inconstestabil. Îmi amintesc că în seara aceea tristă pentru imaginea României la Eurovisionul din acest an, când TODOMONDO a fost declarată câștigătoare a preselecției mă aflam într-un club bucureștean. Tocmai ieșisem la o țigară (de atunci nu mai fumez și militez intens pentru a abolirea fumatului din societatea românească), și, cum la fumat se socializează cel mai ușor m-am trezit că port o discuție cu un domn curățel care mă informa de beneficiile de care se va bucura România odată cu participarea acestei trupe la susnumitul concurs. Ba chiar mi se lăuda cu privilegiul de a fi prieten cu acest mare napoletan, care se numește Ciro de Luca, fost carabinier, mare artist, chiar promoter al lui Nino D’Angelo în România (probabil un soi de ambasador onorific al lui D’Angelo), doar în ochii convorbitorului meu, în ochii lumii un manelist nedesăvârșit. Sincer să fiu, prezența de excepție a lui Ciro de Luca în trupa TODOMONDO mi se pare mai puțin de excepție decât ineditul cu care m-am confruntat zilele trecute când am descoperit că în București, pe strada care dă direct la Spitalul de Urgență Floreasca, dinspre Dorobanți, lucrează în construcții, mână de lucru, un negru din Congo. După Ciro de Luca, TODOMONDO mai înseamnă și Kamara (sau Camara), un cetățean universal de limbă franceză și nu în ultimul rând un fost solist de la Supermarket (poate că ar fi fost ideal dacă România ar fi fost reprezentată acum câțiva ani la Eurovision și de Supermarket, minunata trupă care încerca să promoveze conceptul Beatles în rândul tinerilor cu deficiențe intelectuale grave, responsabilă de licența poetică „ochii cacafeaua”. Europa nu a înțeles că în România mai presus de toate primează corectitudinea politică, că prin prezența țării noastre la Eurovision 2007 am dat lumii întregi un exemplu de însușire a dezideratelor europene moderne. Comuniști, negri, țărani sau mafioți, trăim cu toții fericiți în România 2007 pentru că avem voie să vorbim limbi străine pe stradă. Dacă în versuri s-ar fi strecurat un szeretlek mic, poate că Ungaria ne-ar fi dat 12 puncte și nu 8 iar contra unui kamaf tu, cine știe dacă nu am fi luat mai multe puncte de pretutindeni.

Se spune în presa de astăzi că nimeni nu și-ar mai da seama în România cum trebuie să arate piesa de succes care să aducă trofeul Eurovision în țară. Iată rețeta mai mult decât simplă: calificarea Bulgariei la Europenele din 2008 în locul României, brevetarea „molitvei” la rangul de blues sârbesc și a pilafului așijderea, exclusivitate pe piața internă a vodkăi producție Rusia, scrierea cu majusculă a cuvintelor: Brânză, Barză, Viezure, Mazăre și un cântec al lui Marius Moga. Și gata! Marele premiu ia calea Bucureștilor, într-un tren de minimă securitate, prădat pe lângă Oravița de șase tipi mascați, cunoscuți ca făcând parte din clanul „Teiubesc”. Până la urmă, important este să știi unde vrei să ajungi.

Românie te iubesc de nu-mi vine să mă prăsesc!