Virgil -
...
am vrut întotdeauna să fiu mușcat
de privirile lor
poeții masculi
nemișcați ca niște paianjeni veritabili
privindu-mă prin lentilele groase ale literaturii
nefericitomaniacale
pe mine
insecta anotimpului violet
am vrut să le calc în picioare ultimul volum
ca într-o tragedie antică
să las urme și semne
într-un timp galben de insomnii
am vrut să nu sune teatral
ceea ce nu poate fi decît
inevitabil cerebral
cînd simți în ceafă
duhoarea
poeziei răzuite
ca un loz
mereu
roz
mereu
necîștigător
Poezie:
Comentarii
lizuca -
eh, se pare ca nu e chiar seceta in gradina poeziei tale. fiecare poem aduce cu el ceva din interiorul fiintei poetului. stim ca nu toate poemele au stralucire dar au valoare intrinseca. acest poem curge frumos, are cateva versuri deosebite: ' paianjeni veritabili privindu-mă prin lentilele groase ale literaturii', 'insecta anotimpului violet', 'să las urme și semne într-un timp galben de insomnii'. finalul aduce un aer pesimist, dar poezia isi poate revendica orice stari.
vladimir -
Uite ca omul incearca uneori sa-si testeze rezistenta la mirare prin jocuri de-a norocul... dar nu suntem toti niste jucatori? Se intampla cateodata sa ne alegem gresit locul in acest cazino... o poezie care pentru mine nu este coagulata suficient... nu induce o idee puternica ci doar o stare... dar poate asta ai si urmarit profetind ceva care depaseste stricta asternere a unor versuri.
Imparateasa -
cat mi-a placut fina ironie, ludicul pe care il stapanesti atat de bine. e un mood vibrant, o reevaluare a scriiturii "poetilor masculi" detaliata precis si original. poezia are o dispunere interesanta, ajuta mult la transmiterea starii.