A.P.-fragment dintr-o pornire
Cu toate astea, pumnul mi-a trecut pe lângă ureche.
Mi-a atins umărul, dezechilibrându-mă şi împingându-mă spre uşa băii.
Văzuse când întorsesem capul şi încercasem să mă strecor pe sub braţele lui şi s-a răsucit pe vârful picioarelor şi cu corpul aplecat şi rezemat de bar, şi-a făcut
vânt şi m-a izbit cu latul pumnului în bărbie, îmbrâncindu-mă în acelaşi timp cu umărul, în vreme ce se propulsa din bar cu cealaltă mână şi mă scuipa şi încerca să mă agaţe iarăşi când mă prăbuşeam şi să mă lovească încă o dată. Ultima mişcare îl descumpănise însă şi trebuise să se prindă de mine şi să mă respingă cu genunchii ca să rămână pe picioare.
În cădere l-am apucat de ambele braţe şi am căutat să scap de gustul sângelui adunat în gură. Simţeam pe obraz două arsuri largi. Două discuri incandescente care se dilatau parcă de fiecare dată când clipeam, iradiind corzi lungi de căldură uleioasă de-a curmezişul feţei. Intersectate deasupra nasului şi împrăştiate peste ochi, săreau pe sprâncene în sus pe frunte şi se scurgeau de-o parte şi de alta a capului ca nişte pârâiaşe de lavă; se uneau apoi la ceafă şi-n jurul gâtului, strângându-mă într-un laţ aprins care se micşora de-ndată ce încercam să trag aer în piept.
Inima îmi bătea peste tot.
O auzeam pulsând adânc prin fundul stomacului. Legănată de fluidele înspumate care îi transmiteau vibraţiile în coaste şi printr-o zonă oscilantă, penetrabilă, aşezată undeva deasupra vezicii gata să plesnească; bătea în coapse; în genunchi; bătea cu două aşchii metalice sub sfârcuri.
Izbiturile din umeri şi cele din gât se coagulau într-un bubuit compact, din esofag şi până-n căuşul scrotului, însoţit de reverberaţii pătrunzătoare ce se rostogoleau cu sângele înfierbântat de-a lungul venelor, strivite apoi sub piele în serii de mici explozii înţepătoare, stinse cu sfârâituri care urcau pe urmă din nou cu bătăile inimii, între scurte detunături asemănătoare focurilor de artificii.
Iar lucrurile din bar îşi negociau conţinutul. Profilurile scăldate în lumina puternică, fugite dintre tiparele lor, formau o pastă strălucitoare şi irespirabilă prin care fizionomiile pluteau ca nişte cercuri de ulei.
Ceva mi-a săltat corpul, zgâriindu-mi spatele de o suprafaţă dură.
O stea ruginie mi-a explodat în centrul feţei, sub nas.
Am simţit cum stomacul mi se înnoadă şi ţâşneşte pe gât, odată cu un damf acru şi puturos. Un torent zgrunţuros mi s-a oprit în dinţi, forţându-mă să-l înghit imediat ce capul mi-a alunecat înapoi, tras cu o smucitură şi izbit de-o tablă moale, îndoită de greutatea corpului meu, prăbuşit apoi în aceeaşi parte.
M-am rostogolit cu gâtul sucit şi cu mâinile adunate sub piept.
Picioarele au atins zgomotos podeaua. Am auzit tălpile adidaşilor pocnind pe parchet şi catarama curelei zgâriind suprafaţa lucioasă. Apoi câteva degete mi-au înşfăcat umărul şi m-au răsucit. Îl vedeam acum destul de desluşit prin ceaţa uleioasă, trupul îi era în continuare descompus într-un amalgam de linii şi curbe înfipte în figuri geometrice dizolvate în vălurele şi eşarfe colorate de lumina intermitentă. Dar din acea ceaţă sclipitoare ţâşneau reverele triunghiulare şi pătate de vin ale unei cămăşi cu picăţele albastre, încadrând un grumaz scurt, fulgerat de vene şi spuzit de coşuri.
Treptat, o barbă tunsă rotund şi-a îmbinat contururile cu oasele unei mandibule grosolane şi doi obraji s-au lăţit în nişte băltoace lăptoase până sub ochii înroşiţi şi genele strânse şi împletite, semănând cu bucăţile de sârmă.
Gura s-a crăpat dintr-o dată şi a despicat faţa cu o nervură însângerată. Dinţii au sclipit printre buzele încreţite de suflul unui icnet, pe măsură ce capul se avânta înainte, urmărind mişcarea pumnului care se înălţa încet, pe sub reverele cămăşii şi tulbura ceaţa, cu o coadă de steluţe şi pârâituri albastre. Faţa, pe care apăruseră între timp şi sprâncenele îmbinate deasupra nasului, s-a întunecat şi s-a încreţit o clipă, s-a denivelat şi şi-a întins trăsăturile ca nişte corzi. Durerea a izbucnit undeva departe, între urechi, atât de adânc încât mi s-au tăiat picioarele.
Am vrut să mă mişc.
Coapsele îmi erau imobilizate.
Ca şi mâinile şi restul corpului.
În loc de asta am respirat pe nas.
Şi ceva negru şi lung mi-a alergat pe piept şi mi-a intrat pe sub coaste. În partea unde bănuiam că trebuiau să se afle şalele şi fundul, aveam un soi de sac gol şi nesfârşit care primea ecourile fiecărui gest pe care încercam să-l fac iar ceaţa asorta panglici şi fundiţe şi scăpăra în steluţe multicolore.
Comentarii aleatorii