există un acolo
unde rămîi absolut singur
un balcon pe care evadezi
într-o seară de petrecere
cînd toți își lipesc sufletul de trepte
iar tu scormonești cu privirea
laptele negru al nopții
căutînd respirația rece de mamă
dezbrăcată de frunze
există un loc
în care timpul
își prinde laba piciorului
și scîncește ca un pui de ciobănesc
la tine în tîmple
există un cerc
din ce în ce mai strîmt
în care îți pui oasele într-o movilă
apoi dansezi în jurul lor
pînă ți se face din nou
bine

există ceva
atît de de rar de găsit
încît atunci cînd închzi ochii
oamenii se întreabă
dacă nu ai murit
cumva