pe plajă caut urme de pași
și-mi închipui că voi găsi cîndva
un șir lung care duce departe.
pînă atunci țes aerul cu privirea
și las umbrele să se scurgă
în dunele mici de nisip.

e și asta un fel de a fi al dragostei,
pipăitul așternuturilor
în căutarea unei amprente calde,
mirosul zorilor în care găsesc
parfumul tuturor femeilor.

e și asta un fel de a fi al uitării,
pictez tot mai simplu un om
pînă cînd ajung să-l pun pe pînză
dintr-o simplă atingere de pensulă
și un cuvînt nerostit.

e ca și cum aș împărți lumea
în tăcere și tine, în tăcere și ceva,
puterea să tac fiecare urmă de pas.
ca să descopăr adevăratul sfîrșit
am să te iubesc pînă mă voi găsi
în tine.