am mai multă imaginație
decît prințesa de lut din fața mea
îmi îndoi genunchii
pe grămada mea de ziare sfîșiate
plutesc peste grădinile
în care ea nu va putea domni niciodată
un fir albastru de fum
îi înfășoară umerii ca un șarpe
trece prin orbitele ei coboară pe sîni
pe pîntecul împodobit cu smalț
mă atinge și zborul meu devine inutil
dar nu mă mișc nu sînt
și nu voi fi al ei nici azi și niciodată
îmi strîng doar ziarele
și plec
pe mîine kaanti