Li
privea cerul. nori albi
nemişcaţi.
seninul amiezii.
câte o pasăre tăindu-l cu aripa.
nu-i trebuia
nimic altceva.

aştepta.

simţea cum îi intră
tăcerea în trup
ca un praf de cărbune
în bronhii.
şi Li aştepta surâzând
cu privirea ţintită spre cer.

se-ntomna

ca o moarte uşoară.

aşa l-au găsit peste sute de ani.
surâzând
sub un strat
de cenuşă albastră.