Plâng ploile de toamnă la ușa amintirii
Și-și despletesc în picuri brățările de fum
Și bruma-n somn își vinde durerile iubirii...
Ascultă-le tăcerea...cocorii pleac-acum...

Plâng ploile la geamuri și-și desfrunzesc tristețea
În picuri mari de lacrimi. Sau poate că e rouă?
Iubite-ascultă toamna cum se prelinge-n suflet,
Își despletește visul și ni-l împarte nouă...