Ca o văduvă convinsă
Ai desțelenit suflete
Când umblai prin gări neștiute,
Mi-am dezvăluit gândurile
Cu vise de nerăbdare.
Le-ai fulgerat cu ochii tăi marini
Cristale de lumină,
Până ce curcubeul
A furat din zâmbetul tău,
Ștrengar în ochii ploii
Cu iz de răzmeriță.

Apoi peste dragostea timpurie
Ca o flacără tipărită
În calendarul vieții
Pe o pagină albă într-o dimineață,
Abia trezită din somnul
Îngerilor plecați către ceruri
Să ne păzească de furtuni,
S-a așezat viața
Cu fericiri și nefericiri,
Plină de orgolii
Ca o văduvă convinsă.