inge fjord

imaginea utilizatorului Virgil
Virgil -

...

primăvara aceea
norii mocneau albastru în ochii tăi
ploaia rece te stropea cu miere neagră
pe pulpe pînă sus
în ceruri unde țipătul cocorului
se strivea de călcîiul lui dumnezeu
ca un scîncet de prunc


versiune

primăvara aceea
norii mocneau albastru
în ochii tăi
ploaia rece
te stropea cu miere neagră
pe pulpe pînă sus
în ceruri
unde țipătul cocorului
se strivea de călcîiul lui dumnezeu
ca un scîncet de prunc
nou născut

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Virgile, voi fi eu mai exigentă nu pentru că așa sună

margas -

Virgile, voi fi eu mai exigentă nu pentru că așa sună invitația ta... ci pentru că îmi place poemul!
Întâi desigur părțile bune... această 'așezare' care într-un fel foarte inspirat pune spațiul emoțiilor într-o ecuație simplă. Acolo până și cel mai greu sentiment pare un fulg, așa, ca în vid. Pentru asta aș acorda o peniță. Nu o fac însă pentru fragmentarea exagerată a versurilor de acolo, din inima poemului.
Pe mine mă împiedică să citesc, mă împiedică să mă bucur.
De ce nu ar putea fi legate

'primăvara aceea

norii mocneau albastru
în ochii tăi ploaia rece te stropea
cu miere neagră pe pulpe pînă sus
în ceruri unde țipătul cocorului
se strivea de călcîiul lui dumnezeu
ca un scîncet de prunc
nou născut
Margas
P.S. În frumusețea simplă a poemului ar putea chiar lipsi 'de prunc nou născut', părerea mea

în primul rînd am senzația că apelativul „Virgile” nu

Virgil -

în primul rînd am senzația că apelativul „Virgile” nu prea sună corect românește. „Virgil” este suficient. În al doilea rînd vreau să îți mulțumesc. Într-adevăr finalul trebuia scurtat. Sînt de acord și cu unele din celelalte observații chiar dacă nu în totalitate.