Stau în genunchi pe umerii ploii
Te ating cu o umbră de apă,
Să înţelegi puterea nevoii
Când durerea mă arde sub pleoapă.

Pândesc mirat cum lutul se moaie
Ascuns în bulgări de rouă sticloşi,
Să apară femeia de ploaie
Cu ochii ei strălucind de frumoşi.

Frânge departe-n cearcăn de soare
Mătasea ploii calde de vară,
Desculţă-iarbă pune prisoare
Cu florile care o înconjoară.