mă bag iar în pat cu senzația de hamac. tu nu ești normal îmi spunea

miruna și râdea satisfăcută. în salonul mic proaspăt aerisit îl trezi

răcoarea. nu se spălase

de mult pe față. niciun gând nu putea

lua formă în mintea lui

pe noptiera comună se afla o sticlă cu sifon. întinse mâna

și o uită în aer

iar albul varului se împreuna cu albul zilei omorându-i vederea

camera avea ușă de metal. inofensiv îi curgeau balele și

bolborosea ceva.

ochii îi erau tulburi de la injecție

se ridică

dezechilibrat întinse brațele

căzu

lovi cu fața grilajul patului

zgomotul fu sec

cum spargi o bucată

de gresie

și mă mai întrebi de ce eu stau bine mersi ?!