Sufletul meu nu poate fi un cub perfect
de aceea colţurile lui
stau prinse-n într-o plasă de păianjen
circumspect gândul
hibernează
prin toate punctele cardinale
asteptând raza
care l-ar topi încet dar sigur
într-o toamnă târzie
dezbrăcat de frunze
visând la fructul oprit
alteori într-o iarnă
unde zăpada cântă
printre crăpăturile zidurilor mele
romanţe de inimă albastră
alteori sunt ca mine
un cub imperfect
unde speranţele cad
lacrimile mi se scutură
şi atât.