din punct de vedere genetic poezia mea
se încadrează în categoria uşoară, ca să spun aşa,
se antrenează asiduu o dată pe săptămână,
îmi cere să-i dau diencefalul ca sală de antrenament
cu tot echipamentul din el,
sare coarda, practică sumar eschivarea, dansează rumba
şi nu mai puţin de echivalentul a şase rotaţii în jurul
pământului (fără duminica), aleargă de la o tâmplă la alta,
pe alocuri luând de coarne taurul limitărilor.

când eram copil
discutam cu ea între patru ochi.
ne tachinam
ne descoseam
ne studiam poziţiile,
eu fusesem în vâna lui tata un fel de spion.
ce vrei să te faci când vei creşte mare? mă întreba.
vreau să devin filolog,
să adun într-o carte bibliotecile lumii care din
varii motive au fost arse,
biblioteca pangaeii, nodului, ninivei, etcetera,
îi spuneam cu neasemuită convingere...
şi astăzi aşteaptă să cresc.

***

nucul mă priveşte prin fereastră cum îmi beau cafeaua,
sub el o armată de ciuperci îşi bandajază rănile.
unele au picioarele rupte, altele şi-au pierdut capul.
azi noapte a trecut pe deasupra un înger sălbatic,
a luat cu el cuiburile,
avioanele de hârtie prăbuşite prin crengi,
zmeele din foiţe de aluminiu lipite cu scotch,
a-ntors pe dos toată grădina,
bun mi-am zis,
o grădină suspendată îmi dorisem demult.
îngerul semăna cu o statuie grecească,
pericle sau zeus,
nu ştiu exact.
mi-a lăsat totuşi ardeii şi stupii.

obosit, nucul îşi sprijină de porch umerii,
transpiraţia îi miroase-a pământ, cu nimic deranjându-mă.
de la mama moştenesc o dragoste pentru pământ egală cu
slăbiciunea faţă de vinul lambrusco.
noaptea ies afară să-l pipăi,
el se chirceşte ca o găină la călcatul cocoşului.

fiindcă iubesc la nebunie pământul,
aşez pe masă firimituri de franzelă,
când vin furnicile în şir indian le curăţ picioarele
aşa cum un hoţ îţi curăţă buzunarele.
cu pământul astfel adunat mi-am construit casa.
i-am pus ferestre în loc de fundaţie s-aud ce vorbesc în secret
cei plecaţi dintre noi,
să simt respiraţia viermilor.
pe acoperiş, din pământ creşte o plantaţie de tutun,
fumul care zilnic se-nalţă fiind un fel de decoy.
linii de cale ferată se unesc, se desprind din biroul meu în formă de + .
vecina mea, care e foarte isteaţă, îmi spune:
mister dinu, your house is a concentration camp
for ideas.