Destinul pe care-l vreau
e lângă pasul tău,
cu mâna întinsă
aştept la colţ de stradă
lumina unei primăveri
în muguri
fiorul doarme

destinul pe care-l am
e sclavul unei frunze efemere,
trăiesc în noapte
mai mult oarbă
adevărul care albeşte
atâtea orizonturi încurcate

pe coaste abrupte ţâşneşte râul
caut fereastra şemineului
cerşesc o scânteie să aprindă surâsul
umbra are baston
cocoaşa e grea

în prag de noapte
porumbelul iese din palmă
cu ramul de măslin
semn că-ţi cer iertare
primăvară.