matca în cearcănul căreia
îmi adun apele
ori de câte ori fântânile mă dor

petecul ăsta de viaţă
cu fiecare zi cusută pe dos
când vreau să o-ntorc
constat
oricâte nopţi destram
tot nu mă-ncape

în pântecul ei gol
aştept să mă nasc
locuit de oricine