soarele
prăvălit în ochiul meu stâng
îmi opreşte dreptul de a trăi ca un orb.
mă obligă un fel de
aghiazmă din calea
lactee să sorb.

luna proptită în ochiul meu drept
îmi recomandă o terapie cu
lapte de pasăre
văd şi eu desluşit lipsuri în mine
cât bobul de mazăre.

dincolo de limita dinăuntrului
cresc obeliscuri de gheaţă.
de-atâta parfum abraziv
circulându-mi prin vene
viaţa
puţin plictisită
pleacă să vândă secunde în piaţă.

îngeri eliberaţi din cătuşele minţii
sug inocenţă în plină vedere
cine încearcă
cu tot dinadinsul să-i copie
pe limba lui piere.