Nu mă voi vinde pe un pumn de-arginţi,
Deşi un pumn de-arginţi mi-ar prinde bine,
Căci port pe ramuri fructe prea cuminţi
Ca să le vând en-gros la orişicine!

Nu mă voi pune-n galantar de-a rândul
Cu numere şi sorturi de sezon –
Sezonul meu nu-i de cuprins cu gândul
Acestor târgoveţi cu gust cazon.

Nu sunt politic, nu sunt apolitic,
Nu-s mercantil, ci doar atemporal:
Mi-e spiritul de gloată paralitic,
Şi nu dau la prezent extemporal!

Număr curent, de cont, sau etichetă
Nu port – şi la ego nu fac rabat.
Port inimă, şi-o fire mai discretă,
Şi nu bat câmpii, câmpul când străbat.

Nu sunt cuminte, nu sunt necuminte;
În cataloage nu mă regăsesc;
N-am standard, n-am nivel, şi n-am cuvinte
De-acoperire-atunci când mai greşesc.

Nu mă voi vinde pe un pumn de-arginţi
Şi nici pe toţi arginţii din cuprins -
Port doruri, taine, vise prea fierbinţi;
Nu sunt o marfa, nu mă vând – AM ZIS!