soarele răsărea direct din mlaştină
ne ţinea împotmolite zilele
ne-am despărţit atunci fără cuvinte
fără explicaţii şi fără puncte de suspensie
aşa pur si simplu ca o plimbare cu bicicleta

sub coaste stăteau puii de frig singuri parcă erau seminţe
tu-mi spuneai că sămânţa e perla eu tăceam
şi perla creştea în gândul meu ca o scoică

o durere verticală răsucea o cheie ruginită
în uşa zilei

era frig în noi ca-ntr-o biserică aerul picta icoane
mucegaiurile înfloreau în jurul nostru
ca nişte magnolii