trec în fiecare seară prin fața vitrinei
să privesc manechinele despuiate de expresie
în care te-ai ascuns

te trădează doar neonul dintr-un tavan
cu stele de hârtie creponată
care îți pâlpâie numele
făcând praful să strălucească

târându-mi picioarele îți scriu hipnotizat
numele prin zăpada fierbinte
pe care o torn în paharul ca un clopot întors

până și cubul de gheață din el
se topește după chipul și asemănarea ta