Parcă mi se fură simțurile din mână și privirile din ochi ca săruturile,
De sub talpă pașii mi se desprind lăsând urme care aiurea se risipesc.
Încerc să îmi explic cum roua se face în picături ierburi mari de fluturi,
Constelații de umbre care din lumina soarelui pe tulpină îmi înfloresc.

Șoapte, suspine, rugăciuni murmură inima bătând silnic în piept
Un gând, o umbră, o rădăcină întinzându-se adânc spre alte tărâmuri,
Căut să îmi dărui viață clipei care în gând mereu o nasc și aștept
Pânză de paing în boltă întinsă inertă pentru a prinde vise și vânturi.