Iartă-ne

Iartă-ne,
că malul Putnei strigă.
Brazii de la Petru Vodă
tăcerea-n murmur schimbă,
Dunărea domol încearcă,
de-a lungul şi de-a latul
să ne surprindă
în clepsidră...
Iartă-ne
că nu intrăm în semne
ascunse-n Şinca Veche,
Nu ne-nfrăţim cu munţii
Zalmoxis să ne cheme!
Din calendarul dacic
timpul sacru geme
Şi peste toate-acestea
După căderea nopţii
Iartă-ne, că prea încet
suflete-nfiripă
rugăciunea,
peste toaca lumii
Iubirea.

Nedeia

...Lăsaţi-mă să plâng cu putere
Până-or înmuguri iubirile
La poalele munţilor mei.

Nedeia, se va împlini
Din nou şi Munţii Daciei
Vor fremăta, vor purta istorii

Şi pentru străini şi pentru copii?!!

Lăsaţi-mă să plâng cu putere...