ACTUL III

În casa lui Ionaşcu Gorun

SCENA I

(Floare şi Lupu)

(Floare stă pe pat cu faţa îngropată în palme. Se aud bătăi în uşă, intră Lupu.)

Lupu (Vesel): Seara bună!
Floare (Speriată): Lupule! Ce cauţi aici?
Lupu (Mirat): Păi nu aşa ne-a fost vorba să vin în astă seară?
Floare: S-a întors Ionaşcu!
Lupu (speriat): Unde-i?
Floare: S-a dus până la tine acasă.
Lupu (Mirat): La mine acasă?
Floare: Da!
Lupu: Ce dracu caută la mine, la ora asta?
Floare: Eu l-am trimis.
Lupu: Tu l-ai trimis?
Floare: Da! Nu v-aţi întâlnit?
Lupu: Nu! Da, de ce l-ai trimis la mine?
Floare: Ionaşcu, a aflat despre noi.
Lupu: Nu grăi! De unde ar fi putut afla?...
Floare: Ba că i-au spus ţapinarii... ba că i-a spus pontatorul... ba că a văzut cu ochii lui, că te uiţi la mine ca lupu la mioară...
Lupu: A făcut tărăboi?
Floare: A încercat, dar eu repede m-am prefăcut că-s foarte beteagă, că leşin, atunci s-a speriat că mor şi «o să rămână singur cu marha pe cap». A vrut să cheme doctorul, dar l-am convins repede că doctorul o să-i ceară o grămadă de bani, dar eu voiam cu orice chip să-ţi dau de ştire ca s-o întors, şi l-am trimis să-mi aducă de la Iza o pilulă de cap, credeam că o să te găsească acasă, că a plecat demult.
Lupu: Păi, şi eu am plecat demult de acasă, dar am trecut pe la cârciumă. Aşteptam să se înnopteze mai bine.
Floare: Acum pleacă Lupule, că Ionaşcu a spus: «De-l prindeam pe Lupu Ciomag în seara asta la mine-n casă, îl tăiam bucăţi cu toporul!»
Lupu: O să prindă vântu-n pustă! Acum plec, şi o să ne vedem după ce s-or linişti lucrurile.
Floare: Dute dragul meu, dute! Îţi voi da eu de ştire când să vii.
Lupu (Speriat): Vine cineva!
Floare: Ionaşcu! Ascunde-te repede că te omoară!
Lupu: Unde să mă ascund?
Floare: În cămară! Repede, repede!... (Lupu se ascunde în cămară, Floare se lungeşte pe pat, prefăcându-se bolnavă.)

SCENA II

(Floare, Ionaşcu şi mai tărziu Lupu.)

Ionaşcu: No aşe târg mai rar!
Floare(Supărată): Pe unde umbli bărbate?
Ionaşcu: Apoi, pe unde să umblu, nu m-ai trimis la Iza?
Floare: Tu ai fi bun de trimis după moarte, că ar trăi omu... he-he... mult şi bine!...
Ionaşcu: Ehe, dacă ai şti tu prin ce comedie am trecut, nu ai mai vorbi aşa.
Floare: Prin ce comedie... ce tot boscorodeşti acolo... mi-ai adus pilulă de cap?
Ionaşcu (se loveşte cu palma peste frunte): Iaca, am uitat să cer pilulă!
Floare: Apăi, atunci la ce te-ai dus la Iza?
Ionaşcu: După pilulă de cap!
Floare: Şi?
Ionaşcu: Şi, m-am întors, uite cu ce! (Pune damigeana pe masă.)
Floare: Ce-i în ea?
Ionaşcu: Apăi ce să fie, ce ţin oamenii în damigene?
Floare: Gaz.
Ionaşcu: E, gaz... una-două gaz!
Floare: Pălincă?
Ionaşcu: Apăi, vezi că şti!
Floare: Unde ai găsit-o?
Ionaşcu: E... am găsit-o... tu crezi că damigenele se găsesc aşa – pe toate cărările, sau cresc pe sub garduri?
Floare: Doară n-ai furat-o?
Ionaşcu: Cum s-o fur, de unde s-o fur? Am târguit-o cinstit.
Floare: De la cine ai târguit-o?
Ionaşcu: De la Iza.
Floare: De la Iza?!
Ionaşcu: Da de la Iza. Aşa pălincă cum are Lupu Ciomag mai rar, asta o ştiu toţi. E din prune bistriţene şi-i tare ca focu te arde pe grumaz nu alta.
Floare: Şi ce ai dat Izei în schimbul damigenii?
Ionaşcu: Ce să-i dau? Nimic... şi mi-a dat şi două găini pe deasupra!
Floare: Măi bărbate, tu ori ai ’nebunit de tot, ori...
Ionaşcu: Apăi, aşa mi-a spus şi domnul pădurar când mi-a dat ceasul său de aur (Îi arată mâna cu ceasul.)
Floare: Ţi-a dat Codru Topor ceasul său de aur?
Ionaşcu: Da, şi patru caruţe de lemne!
Floare: Dar, pentru ce ţi-au dat astea... eu nu mai înţeleg nimic?
Ionaşcu: Apăi, nici nu mă mir că nu înţelegi... că nici eu nu mai înţeleg nimica, dai într-un loc şi crapă-n altu.
Floare: Ia nu mai vorbi-n pilde şi spune odată ce ai păţit?
Ionaşcu: Ha-ha-ha!... Am păţit bine, că tare încurcate mai sunt cărările Domnului. Eu vin acasă să te prind cu Lupu Ciomag, dar o prind pe nevastă-sa cu pădurarul care s-a ascuns sub pat de spaimă.
Floare: Ai prins-o pe Iza cu...
Lupu (iese din cămară): Cum?! Ce?! Codru?! Îl omor! Parastasul mami lui de nemernic! Şi pe ea!
Ionaşcu (sare şi ia toporul de sub masă): Dar, tu, ce cauţi în cămara mea?!
Lupu: Ce a căutat şi pădurarul sub patul meu, aia caut!
Ionaşcu: Apăi, va să zică, aşa stă treaba... nu m-or minţit pe mine ţapinarii şi pontatorul, şi nici ochii nu m-au înşelat. Apoi, nu-i bai Lupule, că amu eu n-am ce face, musai să te tai cu toporu!
Floare (se pune între ei): Ionaşcule! Nu face asta! Tu şti că eu numai pe tine...
Ionaşcu: Taci muiere!
Floare: Ionaşcule-e-e!
Ionaşcu: Taci, şi zi mulţam că nu te tai şi pe tine! Ai noroc că nu are cine să grijească de marhă, că altfel!...
Lupu: Te rog eu frumos Ionaşcule, lasă-mă să mă duc să-l omor pe Codru că apoi mă întorc şi...
Ionaşcu: Apăi, tare prost ai fi dacă te-ai mai întoarce...
Lupu: Îţi jur că mă întorc, doar cât îl omor pe nemernic, nu durează mult, şi apoi mă întorc şi poţi să...
Ionaşcu: Apăi, eu n-oi aştepta după tine, că-s ostenit... Te omor acum ş-apoi vezi-ţi de treabă!
Floare: Ionaşcule-e-e! Află tot satul Ionaşcule-e-e şi m-or arăta cu degetu că-s leorvă...
Ionaşcu: Şi tu nu eşti!
Lupu: Zău Ionaşcule, ce folos ai de mă omori?! O să râdă de tine tot satul că te înşeală nevasta, poţi să ajungi şi la ocnă... Aşa poate ne înţelegem şi noi ca oamenii...
Ionaşcu: Apăi, de ce nu ai grăit aşe de la început? Bată-te norocul să te bată! Acum se schimbă placa. Ia să stăm noi un pic la masă şi poate ne-om înţelege (Se aşează amândoi la masă, Ionaşcu pune toporul pe masă în faţa sa.)
Lupu: Îţi dau orice, şi oricât numai să...
Ionaşcu: Apăi, aş vrea să-mi dai coasa ta, aia ungurească, de o laudă tot satul.
Lupu: Ţi-o dau Ionaşcule, ţi-o dau!
Ionaşcu: Ş-o putină de brânză!
Lupu: Îţi dau Ionaşcule!
Ionaşcu: Apăi... stai că nu-i bine!
Lupu: Ce nu e bine?...
Ionaşcu: De-l omori pe Codru, cine-mi aduce mie patru căruţe de lemne?
Lupu: Poate nu-l omor, am zis şi eu doar aşa, la supărare.
Ionaşcu: Oricum, Codru nu-mi mai dă lemnele, va trebui să-mi aduci tu patru căruţe de lemne, pentru că ai aflat de la mine.
Lupu: Bine Ionaşcule, îţi aduc!
Ionaşcu: Dar când aduci ultima căruţă, pleci fără ea... şi fără cai!
Lupu: Nu înţeleg?
Ionaşcu: Apoi ce-i aşa greu de înţeles, îmi laşi mie caii şi căruţa.
Lupu (se ridică): Ionaşcule!
Ionaşcu (pune mâna pe topor): Şezi!
Lupu: Tu ştii cât au vrut să-mi dea la târg moţii, pe cai?!...
Ionaşcu: Apăi, bag sama că viaţa ta nu valorează nici cât doi cai.
Lupu: Fie, fie, dar asta-i tot!
Ionaşcu: Ai scăpat ieftin, după ce mi-ai spurcat patul... trebuia să... Dar du-te în plata Domnului, şi să nu mai...
Lupu: Niciodată Ionaşcule, niciodată! (Iese, Ionaşcu ascunde toporul sub masă.)

SCENA III

(Ionaşcu, Floare şi baba Dragutina)

Baba Dragutina (intrând): Seara bună! Am văzut lumină şi m-am gândit să intru ca să văd ce mai faceţi, dar Lupu unde s-a dus aşa ca din puşcă?... Era să mă doboare...
Floare: Mătuşa Dragutina, da mare dreptate ai avut, când mi-ai zis că...
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele, da ce am zis?
Floare: Că Iza-i ibovnica lui Codru Topor.
Baba Dragutina: Vezi! eu nu mint ca altele, dar ai mai auzit ceva?
Floare: Ionaşcu s-a dus la Iza şi l-a găsit pe Codru acolo, ascuns sub pat.
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele, şi pe urmă...
Floare: Păi când a auzit Lupu...
Baba Dragutina: Da nu trebuia să-i spuneţi aşa... verde-n faţă.
Ionaşcu: Apăi, cine a ştiut că Lupu-i la mine-n cămară?
Baba Dragutina: Da, Lupu, ce căuta în cămara voastră?
Ionaşcu: Ezact ce căuta şi Codru sub patul lui.
Floare: Ionaşcule!
Baba Dragutina: Şi ce a spus Lupu?
Floare: Că-l omoară!
Baba Dragutina: Vai de mine! Ionaşcule fugi după el că...
Ionaşcu: Nu-l mai găseşte, pădurarul cred că a plecat acasă imediat după ce am ieşit eu, că tare speriat mai era.
Baba Dragutina: Atunci fugi la pădurar acasă, că Lupu precis o să se ducă după el, îl ştiu eu pe Lupu... Fugi Ionaşcule şi opreşte-i să nu se taie.
Ionaşcu: Apoi, asta nu mai e treaba mea.
Baba Dragutina: Fugi Ionaşcule, fugi! Pădurarul n-o să-ţi rămână dator, dacă-i salvezi viaţa.
Ionaşcu: Apoi mătuşă, s-ar putea să ai dreptate.
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele, du-te Ionaşcule, du-te!
Ionaşcu: Mă duc! (Iese.)

SCENA IV

(Floare şi baba Dragutina)

Floare: Vai mătuşă Dragutina, odată a venit pe la mine Lupu şi atunci l-a prins Ionaşcu, da bine că a prins-o şi pe loerva de Iza să vadă cum îs altele şi să vadă şi Lupu ce poamă-i nevastă-sa, mare dreptate ai avut mătuşă!
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele. Dar şi voi, nevestele din ziua de azi, nu ştiţi cum se ţine un ibovnic să nu afle nici satu, nici bărbatu...
Floare: Nu ştim, mătuşă, nu ştim, ai dreptate!
Baba Dragutina: Vezi! Eu, nu mint ca altele. Ehei, eu, când eram ca tine aveam câte trei, patru ibovnici, dar nu ştia unul de altul, dar’mi-te să afle altcineva. Ştefan al meu, fie-i ţărâna uşoară! (Îşi face semnul crucii.) Ar fi băgat mâna-n foc pentru mine. Iar voi, astăzi vă găsiţi un ibovnic şi mâine vă ştie tot satul.
Floare: Aşa-i mătuşă, aşa-i, ai dreptate!
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele. Odată mă ţineam cu un felcer din satul vecin, a murit săracul, Dumnezeu să-l ierte, că tare iubăreţ mai era (Îşi face semnul crucii, şi frumos ca un înger, nu mai puteam de dragul lui. Şi cum stăm noi şi ne drăgostim, deodată Ştefan al meu strigă să-i deshid uşa...
Floare: Ezact cum am păţit eu cu Lupu în astă seară.
Baba Dragutina: Vezi! Numai că eu nu l-am ascuns în cămară ci după cuptor.
Floare: După cuptor?! Şi nu v-a fost frică?
Baba Dragutina: Nici un pic! Intră Ştefan al meu, iar eu sar de gâtul lui şi-l pup şi-l mângâii, iar el mă întreabă: «De ce nu ai deschis uşa imediat cum am strigat?», «Am avut drăguţ şi până l-am ascuns... », îi răspund eu râzând. «Şi unde, săraca de tine, l-ai ascuns?», «După cuptior.», «Şi cum ai să-l scoţi de acolo?», râde Ştefan al meu, iar eu serioasă: «Uite aşa! Prima dată o să mă prefac că mi-e foarte cald şi o să deschid uşa», şi în acelaşi timp fac ceea ce spun. «Pe urmă, iau un lepedeu, iute aşa... îl întind în mâini să nu vezi ce-i în spatele lui şi mă duc la cuptior şi spun: Hai drăguţule, hai, să nu te vadă bărbatul că te omoară! Şi uite aşa până la uşă. Pe urmă închid uşa în urma lui, şi gata poţi să te uiţi după cuptior că nu-i acolo», «Păi cum să fie acolo dacă l-ai scos afară?». Aşa era Ştefan al meu, mare încredere avea în mine.
Floare: Ha-ha-ha!... Da hâtră mai erai mătuşă, ai dreptate că nevestele de azi nu ştiu cum se ţine un drăguţ.
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele, dar ce se aude?
Floare: Vine cineva cântând, cine să fie oare?

(De afară se aud voci de bărbaţi cântând.)

SCENA V

(Floare, baba Dragutina, Lupu Ciomag şi Codru Topor.)

Lupu (intră ţinându-l pe după gît pe Codru Topor): Bună seara găzdoaielor!
Baba Dragutina (făcându-şi semnul crucii): Sfânt, sfânt, sfânt eşti Tu Doamne, de când sunt, aşe comedie nu am pomenit!
Codru: Da unde-i Ionaşcu?
Floare: Apoi l-am trimis la voi, ca să nu te omoare Lupu.
Lupu: Păi, noi ne-am împăcat şi... (Arată sticla.) Zi şi dumneta mătuşă Dragutina, nu-i mai bine aşa?...
Baba Dragutina: Vezi! Eu aşa m-am şi gândit, că bine ar fi să se împace Lupu cu domnu’ pădurar.

SCENA VI

(Aceiaşi şi Iza)

Iza (intrând): Căţea! Leorvă! Cum ai putut să-mi ţi bărbatul la tine şi să...
Floare: La fel cum ai ţinut şi tu pe Codru la tine!
Iza: Taci că!..
Floare: Ba, tu să taci, că eşti la mine-n casă!
Iza: Zdreanţo!
Floare: Madaranţo!
Iza:Târâturo!
Floare: Buleandro!

SCENA VI

(Aceiaşi şi Ionaşcu)

Ionaşcu (intră): Da ce-i cu şedinţa asta aici?...
Lupu: Ionaşcule noi am venit să vorbim cu tine, poate...
Ionaşcu: Nici un poate!... (Către baba Dragutina.) Că bine aţi făcut mătuşă că m-aţi trimis la domnu pădurar acasă.
Baba Dragutina: Vezi! Da ce s-a mai întâmplat.
Ionaşcu: Când am ajuns în livada domnului pădurar, că eu am luat-o peste livezi, mă gândesc ca să ajung înaintea lui Lupu, ca să am timp să mă târguiesc cu domnu pădurar, că doară am alergat să-i salvez viaţa...
Iza: Numai la târguri îţi stă capul!
Codru: Nu-l întrerupeţi! Spune Ionaşcule, spune mai departe!
Ionaşcu: Când ajung sub nucul cel mare din livada domnului pădurar, văd pe jos două umbre se zbat şi gem de mama focului. Gata îmi zic în gând, l-o sugrumat Lupu pe pădurar şi sar deodat îl prind de guler şi-l ridic în picioare. Tu ai înnebunit Lupule, îl omori! Strig la el, da când mă uit mai bine, eu l-am prins de guler pe birău, iar jos întinsă pe iarbă... nevasta domnului pădurar.
Codru: Mara?! Nu se poate!
Iza: Ha-ha-ha!... Da ce Mara ta nu-i femeie, o credeai mai brează decât noi?
Codru: Nu se poate! O să-l dau în judecată... o să-l împuşc pe nemernic, o să...
Iza (către Ionaşcu): Şi nu te-ai tărguit cu ei?
Ionaşcu: Apăi m-am târguit şi cu ei, banii îştia mi-a dat birăul (Scoate dim buzunar un şomoiog de bani.), Iar Mara mi-a dat cerceii săi de aur.
Iza: Ha-ha-ha!... Eu am scăpat mai ieftin.
Lupu: Las că m-a jumulit pe mine destul, dacă n-o să ne înţlegem rămân fără cai. (Către Ionaşcu.) Ionaşcule noi ne-am gândit că poate...
Ionaşcu: Nici un poate! Târgu-i târg!
Lupu: Uite, eu l-am iertat pe domnul pădurar, fără să mă târguiesc cu el.
Ionaşcu: Apoi, de te-ai târguit, sau nu te-ai târguit, asta-i treba ta, da când e vorba de mine – ori târgu cinstit, ori toporu!
Lupu (către Codru şi Iza): Haideţi să plecăm!
Ionaşcu: Apoi, să plecaţi! Şi nu care cumva să uiţi de târg că...
Lupu: Stai liniştit! Ce am promis îţi dau, poate o să te sature şi pe tine odată şi odată, Bunul Dumnezeu, de târguri, cum m-a săturat pe mine de ibovnice! (Iese împreună cu Codru şi Iza.)

SCENA VII

(Ionaşcu, Floare şi Baba Dragutina)

Baba Dragutina: D-apoi, dragii mătuşi, m-oi duce şi eu, îmi ajunge pe ziua de azi câte am văzut şi auzit.
Ionaşcu: Apoi, mătuşă, ia ţine şi dumneata de aici câteva parale, că de nu mă trimiteai la pădurar... (Îi întinde câteva bancnote.)
Baba Dragutina: Vezi! Eu nu mint ca altele. (Ia banii.) Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, că minte ai destulă! Noapte bună!
Ionaşcu: Ha-ha-ha!... Apoi, cam aşe-i cum spui mătuşă! Noapte bună şi ţie!
Floare: Stai mătuşă că te petrec până la poartă, (ies amândouă).

SCENA VIII

(Ianaşcu singur.)

Ionaşcu: Apoi, bag seama că la noi în sat tare mai seamănă nevestele între ele, toate-s cu ibovnic, bată-le norocu! Hm, nu-i rău!

Cortina

Sfârşit