Din lemnul tău, amice
eu voi crea satana
şi voi lăsa în urmă vedenii cu sandale
îţi voi lăsa pe buze călăi cu gust de pâine
spinările de bice
se vor opri bătrâne să stoarcă portocale,
pe plajă la Bahamas mă voi aprinde toată
în razele de soare să îmi răsfrâng splendoarea
eu voi cânta în ştreang,
tu netezeşte-mi blana,
vopseşte-mă cu smoală să fiu întunecată
apoi, sărută-mi fruntea
şi leapădă sutana
Eu nu mă tem de nimeni
chiar dacă îmi vor rupe albeaţa de pe ochi
toţi stâlpii de pe stradă
eu voi vedea prin tine,
voi zgâria cu limba faianţa de la baie,
voi strangula toţi plopii
cu dinţi şi intestine,
voi mirosi a pradă
atunci, vor plânge popii
Umblând prin măruntaie la micul meu spectacol
de uter să te-apropii
pe vrejuri subterane
şi vei găsi acolo femei de chiparoase,
amprente digitale jucându-se cu ploaia,
făptura mea secundă
reconstruind cu pana în vechiul tău oracol
organe genitale