A rămas un loc liber la masă,
un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea
întrebîndu-l pe fiecare din casă
nu ești tu?

În odaia plină de oaspeți
un copil tot caută ceva,
ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori
dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească
și el plînge neștiind ce-a pierdut

A mai crescut între timp
a învățat că lumea caută de multe ori
să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult,
a reușit s-o înfrunte și luptînd
s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat

dar nu poate nicicum să găsească
tăcerea celui plecat de la masă
și eu, nu pot să-l fac să vorbească
pe-acest copil sălbatic și mut.