ascundeam de mama numai de mama
chestii mărunte cum ar fi sentimentele
avea un miros de speriat găsea acul căzut
mucii lipiţi de speteaza scaunului

şi mama ascundea de mine sentimentele
le găseam mototolite prin găleata de gunoi
nu aveam curajul să le deschid ştiam că mamele aruncă
la gunoi copii erau acolo surori şi fraţi
mişcau picioruşele şi mîinile pentru ultima oară.

o uram pe mama cum uram mătrăguna
planta aceea ce o puneam alături de fundul de lemn pe care disecam broaştele
zicea tovarăşa că nu e rău
iată inima broaştei cum bate cîteva secunde
uram cuvintele mamei ea nu înţelegea
îmi zicea că orice inimă ascunde în sine.

vedeam broasca vie cum şterge mucii pe luciul bălţii
cum mama broască o trage de urechi
cum tovarăşa broască disecă oameni şi adună inimile în clepsidre
zîmbeşte la trecerea prafului de inimă.