yester -
ars poetica
tremuri de parcă ai scoate țipete interioare
mângâierea mea nu ajută
lumea zice că suntem oameni triști
cu cearcăne false
într-o seară de veghe când va ninge moale
le vom demonstra contrariul
inutil probabil
până atunci
dormim ca distanțele dintre planete
tu îmi vorbești moliciunea de cremă
a vorbelor
iar somnul prin care mergi adâncită
e o tumoare
până voi termina de sfințit sper
definiția de durere amplă a mișcării tale în aer
Poezie:
Comentarii aleatorii