Lumină și-ntuneric,
Dar nu ce-s zi și noapte,
Căci înțelesul lor
E cu adevărat departe.

De una dintre ele,
Doar una de-ar lipsi,
Nimic n-ar fi în lume,
Contrastele-ar muri.

Profiluri ce se-ngână
În lumi din ele-alese,
N-ar exista deloc,
Deloc n-ar fi culese.

Nimic, nimic din viață,
La fel ca și din moarte
Și nici din orice-ar fi,
Ce altfel le-ar desparte.

Din taine ce le-ascundeți
În ceea ce sunteți,
Făptura lumii-apare,
Voi, îi sunteți profeți.

Din voi va curge-n valuri
Potop de lumi, șiroaie,
Cu tot ce-i bun în ele,
Cu tot ce le despoaie.

Din voi ieși-va totul,
Totul din voi ridică;
Speranță din lumină,
Din întuneric frică.

Prin lupta ce se naște
Din alb și negrul firii,
Noi vă aflăm secretul
În nașterea pieirii.

Luminii-i e sortit
Lumină-n tot să facă,
Dar fără de contrast,
Neștiința-n ea se pleacă.

Un tot va deveni,
O uniformitate,
În care totul este
Dar, doar în ce se poate.

Un tot de care nimeni
Nimic nu poate spune
Căci, nici Acel ce-ar fi
N-ar exista în lume.