Stăm ghemuiţi,
contorsionaţi,
ne ascundem unii în alţii,
recidivăm,
în forme atipice caraghiaose.
Sfidăm legile gravitaţiei
şi ale beţiei,
venele devin drumuri
prin care curge
sângele şi absintul.
Înfriguraţi, aşteptăm
antidotul întoarcerii,
teleghidaţi urcăm
într-un autobuz cu sentimente ucise.
Ora, minutul , secunda
se transformă în zile, ani,
picioarele amorţesc
până la şolduri,
până la genunchi,
ne rămân tălpile,
singurele care
mai au umbră…
Restul,
e doar mărunţişul pentru
biletul de întoarcere.