Te cunosc dinainte de a mă naşte
de când ai leşinat între flori de rochiţa rândunicii şi am lovit tâmpla de-o piatră
apoi a început lupta între noi două inima mea a ieşit din inima ta
ca o matrioska

nani nani

am urcat pe o bicicletă să plec dar mă întorcea strigătul tău

şi ne privea bunica care şedea pe ultimul loc liber de viaţă din povestea ei
ne privea cum înaintam precum caii pe câmp ne îndepărtam într-o mare verde
până deveneam două puncte gata să dispară.

ochii colorau măşti ascunse în alain deloanele înghesuite în autobuzul 15
cu destinaţie fabrica de cauciuc
eu le făceam mereu cu mâna din staţie
printre măşti te ghemuiai tu
apoi trecea un schimb de noapte şi se făcea dimineaţă
mami azi câte mingi de cauciuc mi-ai adus?
iar buzunarele atârnau triste până se veseleau rostogolind pe podea
jucăriile unei copilării pe care doar noi două o mai ţineam minte.

Degeţica şi-a luat zborul spuneai
şi aripile mele au acoperit orizontul
nici n-am văzut când mi-ai făcut cu mâna
sau când tata a ridicat să-mi arate peştele cel mai mare
zidurile au făcut sfinţi
timpul ruginii a mâncat gardul din fier forjat prin care lumea făcea paradă
şi se aşterne tăcerea ca o melodie rupestră
la căpătâiul celor care s-au dus
tiptil.