nectarie zugravul către ucenicul său pavlos

imaginea utilizatorului queen margot
poezii sub pavilion maltez

un xirux mi-a spus cândva că a iubi înseamnă
a învăța să zbori după ce te-au împușcat în aripi
(mâinile ucenicului răzuiesc pânza)
dumnezeu a privit întunericul și i s-a părut ca o marmură
adu cărbune se auzi glasul bătrânului
creioanele de alun erau subțiri și lungi
plesniră sub mâinile lui a înger
ai grijă, carnația să fie translucidă iar cearcănul de lumină fluid
șapte măsuri corpul
hitonul verde
vezi cum amesteci pământurile
fața privită dinspre soare să pară albă iar umbra trandafirie
mai despică hainelor cutele cu culoare

da, pavlos, o parte din vină o avem și noi când ne lăsăm pictați
cărbunele odată aprins în celălalt se stinge cu anevoie