lângă geam ascult
după câteva pahare de vin noaptea nedormită
picătura vărsată gresia rece
o moarte întinsă pe jos
obscen
paharul înclinat înmoi degetul
aici pe gresie desenez
o linie ca un prag de casă
pe care aştepţi
cercuri
mângâi obrajii
săgeţi
carnea caută
ordinea se tulbură
mâinile zgârie
strică fragmentul de fericire

pata din perete creşte
o să vină şi frigul - până la urmă –
poate chiar în noaptea asta
o să apară cruste albe
de mucegai
mirosul înăbuşitor
îmi va umple pieptul
fier vechi
picăturile îl străpung lent
rugina rânjeşte lasciv
o netezire continuă

aprind un chibrit lumina
am cutia în mână
ce repede se duc toate
aprinse
număr zilele pe beţe arse
cred
zâmbesc
probabil

voi nici nu ştiţi ce
ţesătură de bine
se întinde ca o piele crudă
dorul intră în mine
ca acele
nutritiv.