la hotarul dintre negru şi alb
timpul se descalţă de şlarfi interbelici
carnea se desparte de suflet
cuvintele sînt bine păzite
calul roşu galopează fericit pe întinderea nopţii
călăreţul îşi face gargară cu vânt
apusul se-mparte în două armate
una atacă de la paralela şaizeci
cealaltă se retrage-n tranşee

la hotarul dintre negru şi alb
înmulţirea se face cu radicalul din unu
somnul visează orizonturi cu uşi
soarele se spală pe ochi cu zăpadă
mirarea se ţine de gard să nu cadă
tristeţea se-mparte egal
strunele harfei sînt făcute din dungile blănii de zebră
necunoscutul stă mereu la dispoziţia noastră

eu cred în negru şi alb
cum cred în democraţia naturii
în sacrificiul absurd
malign şi benign
modus vivendi
mult în puţin
pentrucă tata când a murit de alzheimer
trecea din negru în alb