nu mi-a fost teamă niciodată de câini
de ierburi înalte de broaşte
de cimitire cutremure tunete
de singurătate ori bici

de la o vreme
moartea îşi lasă la uşă
masca aceea cu o mie de ochi

numai când stau prea aproape de om
destul de aproape să-i simt pe obraz
arsura cuvântului
prinde să urle frigul în mine
ca un puiandru de lup rătăcit
într-un templu pustiu.