Ca un timp bezmetic
pierdut în delirul luminii sure
întorci o umbră sub care verși
iluzii regretate

guști singurătatea pe sufletul gol
muști rădăcina nopții
ca un mesager rănit de stabilitate
tai gânduri în tăișul luminii
întorci urmele
sub care am îngropat
piatra de pe inimă cu amprentele tale

și trec pe lângă tine ca un tren fără gară
ți-am furat un anotimp din viața ta
să facă parte din mine
ca un vis pe care nu pun șaua
că-mi place să-l privesc așa
în sălbăticia somnului.